Cum ne inspirăm echipa? O poveste despre puterea exemplului

Cum ne inspirăm echipa
Jul 31 2017

Cum ne inspirăm echipa? O poveste despre puterea exemplului

Cum stau lucrurile în echipa ta? Ești mulțumit, dar îți dorești mai mult? Ți-ai dori, măcar uneori, să ai super-puteri și să faci într-o lună cât alții în șapte? Vrei o echipă de top-performeri și nu știi care este cel mai eficient lucru pe care poți să-l faci. Citește următoarea poveste despre puterea exemplului.

Îți propun să citești una din cele mai frumoase povești pe care le-am auzit în ultima vreme, o lecție despre puterea exemplului, dar și despre disciplină, răbdare și încredere, care poate să facă minuni în compania ta. Ia-ți timp și citește povestea până la capăt, pentru că merită. Sunt mari șanse să nu o uiți prea curând.

Un fermier chinez care voia să-și întrețină familia plantează semințe de bambus

Și are speranța că, într-o zi, acel câmp pe care l-a semănat se va trasforma într-o pădure de bambus. Cu inima îndreptată către viitor, el sapă groapă după groapă și plantează semințele. Apoi începăe să aibă grijă de ele.

Zi după zi căra apă cu găleata la fiecare dintre acele gropi și pentru că este în natura umană să vrem să vedem rezultate foarte repede, el se uita cu foarte mare insistență la fiecare groapă săpată să vadă dacă a răsărit ceva.

Dar zi după zi vedea că nu a răsărit nimic.

Știind că va trebui să-și hrănească familia, el planta alte culturi între gropile săpate pentru copacii de bambus și recolta de pe celelalte suprafețe pentru a-și putea hrăni familia. Iar celelalte culturi creșteau, se dezvoltau în câteva săptămâni, deveneau sursă de hrană pentru el și familia lui, dar țăranul se gândea că nu acesta era viitorul pe care și-l dorea. Iar acele recolte nu-i vor face visele să devină realitate, pentru că sunt doar surse de supraviețuire în prezent.

Semințele de bambus conțineau toate speranțele și toate visele lui.

 

Și așa mai trece încă un an și… nimic.

Țăranul chinez continua să care apă la acele gropi săpate unde plantase semințele de bambus. Și nu era nicio dovadă că acele semințe sunt încă vii. Oare au putrezit? Au murit înainte să aibă șansa să crească?

 

Și așa mai trece încă un an și… nimic.

Vecinii țăranului, care nu știau despre miracolul copacului de bambus și nici nu credeau în miracole, râd de acesta. Fac glume pe seama țăranului care continui să ducă apă la acele gropi săpate cu mult timp în urmă. Țăranul începe să își pună semne de întrebare. Oare vor crește vreodată? Oare eu car apă către ceva ce nu va da rod în viitor?

 

Și așa mai trece încă un an și… nimic.

După trei ani de cărat apă și speranțe risipite, nu exista nimic de arătat. Dar țăranul chinez continua să-și amintească de miracolul bambusului și a auzit de recompensele pe care le primesc cei care își păstrează încrederea.

Într-o zi s-a aplecat deasupra gropilor făcute și a început să-și strige frustrările și fricile. Din pământ nu se vedea nimic. Însă vântul îi sufla șoapte de speranță. Suspina și continua să care găleți de apă.

Și așa mai trece încă un an și… nimic.

Patru ani. Patru ani de speranțe. Patru ani de muncă asiduă de cărat apă zilnic. Cu siguranță că miracolul se va întâmpla acum. Vecinii au încetat să mai râdă și vorbeau pe șoptite de țăranul care nu este tocmai normal la cap.

În acest moment țăranul nu mai este sigur de nimic. Dar totuși își urmează obiceiul de a căra apă la acele gropi săpate cu mulți ani în urmă. Tot ce i-a rămas e că în acele gropi, acele semințe, încă trăiesc.

 

Și așa mai trece încă un an și… nimic.

Cinci ani și nimic. Fermierul a obosit. A obosit de la căratul găleților cu apă. A obosit de la câte alte recolte a avut de semănat și cules ca să-și hrănească familia. A obosit de la încercările de a-și ține visul viu. A obosit de la lipsa de rezultate.

Dacă ar fi putut să facă lucrurile diferit, probabil că ar fi dat rod. Cinci ani a investit în visul său. În speranța unui viitor mai bun. E ca și când visul râde de el.

Cu ultima fărâmă de speranță, mai umple încă o găleată cu apă. Și își dă seama că ar fi stupid să renunțe după 5 ani de eforturi 🙂

Însă vine și dimineața în care satul liniștit este zguduit de țipetele de bucurie ale fermierului care fuge să-și cheme familia să vadă miracolul.

La foarte scurt timp tot satul vine să vadă ce anume l-a făcut pe fermier să fie atât de exaltat. Și acolo era familia fermierului, care se uita entuziasmată la gropile din care acum erau răsărite primele vlăstare din copacul de bambus. Iar acestea păreau să crească văzând cu ochii.

Locul în care au fost acele gropi a devenit loc de pelerinaj pentru toți locuitorii satului care veneau și ptiveau mirați cum copacii creșteau și creșteau și creșteau. Ca să ajungă la 30 de metri în

 

6 săptămâni. 30 de metri după cinci ani de nimic.

Acum, prin recolta sa își putea ajuta familia și generații de acum înainte.

Acum toată lumea din sat cară găleți în timp ce se uită la pădurea înaltă de 30 de metri. Acum știu că se poate. Și asta datorită lui. Datorită determinării fermierului de a-și vedea visul realizat.

Am auzit această poveste de la Dan Luca, fondatorul 5am.ro

Poate te întrebi acum care este legătura între poveste și echipa ta?

Cum plantezi un vis? Cum înaintezi?

Tu cât de departe ești dispus să mergi? Folosește puterea exemplului. Fii un exemplu pentru echipa ta. Fii inspirația lor. Ai răbdare precum fermierul, continuă sau începe să duci gălețile de apă și nu renunța.

Echipa ta are nevoie de tine.

Dacă vrei să devii un leader remarcabil, participă la Training-ul de Leadership Premium, un training Practic 100%cu exemple și exerciții practice, care îți arată cum devii tu un leader, cum comunici cu echipa ta, cum te folosești de stilurile de leadership, cum manageriezi conflictele și cum produci schimbare. Povestea a fost o metaforă. Acum, trecem la lucrurile concrete. Înscrie-te și vei putea aplica tot ceea ce înveți imediat după training.

We Learn as a Team and have Fun!

Distribuie&Like!
Hide Buttons